ca de fiecare data, e 6 fara ceva dimineata si eu nu dorm. se intampla o multime de lucruri in jurul meu, iar eu tot ce pot sa vad sunt lucrurile mici, nesemnificative. mi-e dor de cand eram mica si laptele meu avea caimac. imi placea cand facea mama prajituri si nu o ajutam, insa ma chema mereu sa „ling cratita”. asa spunea, desi rareori chiar era o cratita. mi-e dor si de marul ras cu bicuiti pe care mi-l facea bunica, baba nenorocita si cu povesti multe si plictisitoare, care m-a facut sa realizez cat de insensibila sunt si sa nu mai merg la nicio inmormantare, dar mi-e dor!
orice as face imi va trece prin gand si-mi voi aminti. uneori voi mai visa si spera, dar mereu voi stii ca nu a fost sa fie. am zile cand cred in iubire si ma trezesc peste o mie de ani alaturi de acelasi om, inca fericita si zambitoare. si-apoi il vad.
oare chiar mi-am pierdut increderea si nu mai visez? sunt atat de pragmatica, de materialista si de egoista incat nu pot sa vad pe altcineva in afara de mine? oare am sa ajung ca Samantha din totul despre sex-za muvi, care la 50 ani si dupa o relatie de 5ani, a plecat fara sa ii peste pentru ca se iubea mai mult pe sine decat pe barbatul care i-a fost alaturi cand a facut chimioterapie?
nu-mi place cand sunt simpla in gandire si-mi pot pune astfel de intrebari atat de usor. si nu-mi place ca de fiecare data cand spun „nu-mi place” ajung sa cred ca nimic nu imi mai place.
vreau sa vorbesc franceza si sa invat germana. si vreau sa mai fiu indragostita ca la 17 ani.
adu-ma inapoi!
Anunțuri