se plimba Domnul Gand prin lanul de grau sa vada unde-mi apune Soarele. Si nu stia ,saracul , ca ce conta cu adevarat era sa vada unde va rasari din nou. Si se pierduse pe aceleasi poteci vechi. Se pierduse. S-a-mpiedicat de-un fost pas si a cazut. Sta trantit in el si privea apusul. Dar a venit cineva si i-a suras, i-a intins o mana. Era Prezentul si l-a strans in brate.
Asa a aflat Carmilla ca nu poate schimba ce-a fost deja scris. Ca Apusul e mereu acelasi, ca ranile-s la fel de adanci. Acum stie Carmilla ca si Rasaritul e la fel, dar ca drumul Soarelui poate fi diferit, ca nori nu-s mereu in acelasi loc, ca uneori nici nu apar, iar unele zile sunt mai lungi ca altele.
Asa am aflat si eu ca n-am cum sa mai traiesc in trecut, ca nu pot prevede viitorul, dar ca prezentul e doar al meu. Asa ca n-am sa-mi port masca asta cu tine.
Asa am omorat-o pe Carmilla. Azi.

Dar maine?
Anunțuri