„ma simt rastignita de propriile mele dorinte, batuta in cuie de ganduri si-am ruginit. ”

asta incepusem sa scriu, asezata pe gresia rece din baie, savurand ultima tigara din pachetul meu de aseara, cand mi-a sunat telefonul. Era cea mai buna prietena a mea, sa ma injure iar ca nu imi merge telefonul si sa ma invite la o petrecere. Dupa ce am inchis am primit un mesaj.. trimis azi de dimineata, cand eu trebuia sa fiu in drum catre examenul la care nu m-am dus pentru ca eram prea beata sa ma ridic din pat -dupa 3 ore de somn. A fost prima data cand am plans in cateva luni.

sunt un om pe care il urasc, dar pentru ca sunt prea narcisista nu pot sa ma schimb. how fucked up is that!? ma intreb de unde poate sa existe atata rautate in mine la final? de ce pot sa ranesc doar tipii buni, care merita si tin la mine, iar cei care imi fac rau mie raman la loc de cinste?

ma intreb ce sunt mai rau:masochista sau narcisista? ii iubesc pentru ca ma ranesc sau ii iubesc pentru ca au fost atat de destepti incat sa reuseasca sa ma raneasca?

ma gandeam sa raman single pentru o vreme. ultima data cand am fost single a fost acum 2 ani..si aia pentru o luna,maxim. am sarit dintr-o relatie in alta atat de repede incat au ajuns sa se suprapuna. nu cred ca imi aduc aminte care a fost ultimul tip pe care nu l-am inselat.. am nevoie de o femeie in viata mea. am nevoie de o tipa dulce care sa imi aduca aminte ce inseamna romantismul, am nevoie de cineva caruia sa ii pot darui flori, care sa ma sarute dulce, cineva fragil care sa ma oblige sa fiu puternica, care sa imi inteleaga schimbarile de stare, durerile menstruale, care sa stie sa imi sarute sanii si sa imi muste sfarcurile. am nevoie de o piele fina care sa imi aminteasca de „frumos”.

sau poate am doar nevoie de mine. sa ma privesc in oglinda si sa reusesc sa ma salut o singura data. incat nu am trecut peste asta.

de fapt.. inca nu am trecut peste nimic din ce mi s-a intamplat in viata, nu am trecut peste prima femeie pe care am iubit-o si m-a facut sa zambesc, nu am trecut peste primul tip care m-a inselat (si ranit), nu am trecut peste prima mea iubire pentru un barbat,nu am trecut peste moartea celui mai bun prieten al meu, nu am trecut peste socul ca cineva care era „el” la un moment dat ar fi putut sa moara intr-un accident, nu am trecut peste un blond 3000km departe de mine care inca ma iubeste dupa 2 ani, nu am trecut peste cineva care dupa ce mi-a zis ca ma iubeste mi-a dat papucii si i-a spus barmanului ca ma fut bine,nu am trecut peste colega mea de banca din generala care ma frustra, nu am trecut peste toat rahaturile de acasa pe care inca le inghesui in mine,caci deja nu mai au loc.

dar ca de fiecare data cand spun ca nu mai au loc, ca vor exploda -si eu cu ele- gasesc ceva care ma face sa ma imbrac,sa ma machez si sa ma aranjez, sa imi pun un zambet aparent sincer si sa petrec. drogurile mele nu sunt tigarile,jointurile sau alcoolul. dependenta mea este fugitul de „prea mult’ catre o durere mai mare decat am trait pana atunci.

Anunțuri