visez niste caini cu dinti de sobolani si simt cum imi rontaie din creier. ii vand plescaind la neoronii mei putin in scarba, iar eu, trantita pe jos si cu craniul zdrobit si deschis nu pot decat sa patez asfaltul. imi simt spatele lipit cu prenandez si as vrea sa il inhalez,dar pana si gandul la tiuitul ala ma innebuneste. oricum stiu ca daca as vrea sa ma dezlipesc de acolo , m-ar insuruba in conducta fierbinte de alaturi d eparca as fi vreun iisus modern. asta ,insa,dupa ce mi-ar linge piela sfasiata de pe asfalt. m-as separa in orice moment de trup ,dar stiu ca mi l-ar bea cu sete,diluat in balta. pentru toate exista un „dar”, numai pentru mine nu. a ramas in bradul de la ghena, cu tot cu fericirea zgomotului de ambalaj rupt cu anxietate.

ce bine ca te-ai intors!

ce bine ca ai plecat!

ce bine ca pare totul bine.

foloseste-ti organul ca sa patrunzi in mine si umple-ma. incearca sa ma simti si pe dinauntru, nu ma mai privi pe dinafara. penetreaza-ma adanc, si mai adanc, pana nu ma mai simti calda si umeda, pana dai de acidul gastric si te descompui in mine. mai mori si tu putin ca eu am obosit.

Anunțuri