sunt multe lucruri pe care as fi vrut sa le spun, insa experientele anterioare m-au impidicat. oare de ce nu pot  sa uit ,sa iau lucrurile si sa le asez intr-un colt intr-o cutiuta magica incuiata cu o cheie care nu exista si pe care sa nu o mai desfac niciodata? de ce lucrurile bune trebuie sa aiba locul lor de onoare si lucrurile rele sa fie ingropate in trecut? de ce nu pot sa trec peste? poate pentru ca eu cred  in visele mele si nu vreau sa ma dau batuta. dar cand alergatura dupa un vis devine cosmar?

poate aruncand cu rahat peste rahat este felul meu de a-mi spune ca eu inca mai sper si mai cred. sau poate pur si simplu sunt o naiva si ma mint singura. sau poate sunt pur si simplu rea si mi se pare ca altii ar trebui sa iubeasca cat si cum o fac eu si sa simta durerea in acelasi mod. sutn razbunatoare pentru ca vreau sa doara? sau poate pur si simplu vreau sa fim chit? exista un prag pe care atunci cand il treci un defect devine calitate, la fel cum o calitate poate deveni enervanta si considerata un defect? oare chiar exista momente in viata cand minciuna este buna sau doar ne mintim pe noi insine spunand ca ceea ce nu stii nu te poate rani ?

mereu ne gandim in viata ca nu e bine sa ne complicam. dar atunci cand adevarul e mai greu de digerat si minciuna este iesirea simpla dintr-o problema, este si alegerea corecta?

de ce e mai complicat ca lucrurile sa fie simple si de ce ne complicam facand alegerea cea mai simpla?
oare simplu inseamna de fapt sa fie simplu/bun pentru cat mai multi oameni sau doar pentru tine? si daca e asa,atunci de ce cand alegem sa facem lucrurile cat mai simple pentru altii nu ajungem decat sa ne complicam noi si viceversa? oare chiar exista o solutie simpla pentru toata lumea pe care eu in imaturitatea mea inca nu am descoperit-o? sau pur si simplu viata este o serie de compromisuri care fac pe rand sa fie simplu pentru unul sau pentru altul. si daca da, oare atunci cand vine moartea,o sa fim chit?

Anunțuri