sunt in locul in care mi-am dorit toata frageda adolescenta sa fiu. stau intr-un apartament cu iubitul meu si cu alti 2 baieti faini. ascultam muzica tare in fiecare noapte, ne jucam carti si ne dregem cu bere dupa o zi sufocanta de vara. am 3 pisoi. prind 90% din concertele si evenimentele pe care mi le doresc si am fost la mare de atatea ori in ultimu an incat mi-e greu sa le numar.

si sunt trista.

mi-e greu sa cred , in narcisismul meu, ca toate visele mele au fost niste porcarii si ca acum nu ma mai satisfac. mi-e frica sa ma gandesc ca poate chiar visele de acum imi vor parea niste prostii in momentul in care se vor implini. nu e ca si cum am visat prea mult si mi s-au indeplinit prea tarziu. deloc! s-au indeplinit exact la momentul in care trebuia si exact cum trebuia. im living my own dream and its a fucking nightmare!

ma simt ca si cum sufletul meu nu mai are loc in corpul si mi-as dori sa ma detasez de bucata asta de carne care ma strange ca un corset. ma simt ingustata de cuvinte si gesturi . nu-mi apartin. sunt saracacioase si ma fac si pe mine sa ma simt aidoma.

sunt toate flori uscate in vaza, mult prea frumoase pt mine si prea numeroase, iar eu n-am chef de grdinarit. nu vreau sa ma maturizez si nu vreau sa fiu o casnica plictisitoare. nu vreau sa am copii si iesiri sporadice in oras. nu vreau nici sa beau in fiecare sambata in rockoteca. cred ca imi e dor de tari si orase straine, imi e dor de poze cu mama si decerturi parintesti.

ma simt mereu aceeasi, o involuata. ma simt retardata emotional. e vara si ar trebui sa ma bucur de toate , sa lancezesc somnoroasa in pat ziua si sa cutreier strazi noaptea. ar trebui sa traiesc si totusi nu-mi doresc decat sa se termine totul odata. imi e prea frica sa ma sinucid. as fi vrut sa ma inec eu in locul lui frati-miu. el isi dorea atat de mult sa traisca ..si mi se pare atat de nedrept.

nu sunt nici fiica, nici mama, nici femeie. sunt doar o floare vestejita de caldura. proprietarul nu ma pastreaza cuadmiratie si melancolie si nu ma arunca. ma lasa doar rezemata de pereti straini si reci. nu sunt nici importanta si nici nesemnificativa. sunt intr-un echilibru difuz, iar extremele,dragile mele extreme, ma preseaza catre mijloc. lucrurile sunt mereu mai interesante cand nu etsi in mijlocul lor. ca intr-o tornada periculoasa numai din exterior- cand te afli fix in mijloc totul e static.

imi astept pisoii sa vina si sa imi verse vaza, sa mi-o sparga si sa-mi imprastie petalele prin pat si pe podea. sa dea cu ghearele, sa ma zgarie si sa ma faramiteze. sa vii si sa ma jelesti o secunda, nu mai mult. strange-ma si arunca-ma la gunoi. lasa-ma sa putrezesc langa pepene verde in ghena.

Anunțuri