imi zdrobeau clapele de azi-dimineata somnul pe care l-am asteptat noaptea. corzile pianului se incolaceau in jurul gatului meu ,ca de dorul tau. litere albe,pe un fond negru,impersonal,ca tine.cutia metalica si versurile tale.as vrea sa ma lasi sa ma fac iar una cu inertia care ma tine  in viata.o sa-mi inchid telefonul si o sa iti dau ignor, o sa ma incui in camera ca sa nu mai poti ajunge la mine.o sa merg inn alte locuri,unde stiu ca nu ma vei cauta niciodata si nu voi mai exista pentru noi.doar in visele mele.caci in realitatea asta ireversibila ma intorci pe dos.astept libertatea ta ca un copil cce nu adoarme decat in bratele mamei sale.privesc peretii scrijeliti ai camera si-mi dau seama ca am reusit sa-mi gasesc in sfarsit un loc ce-mi seama. e frig aici si inca refuz sa dau drumul la caldura.geamurile au jaluzelele trase,caci refuz sa privesc afara.

pastrezi de prea mult timp sforile ce ma ghideaza-n viata.d-atat amar de timp si zambetul mi s-a scurs de pe chipul de portelan.parul s-a incalcit si-a-nceput sa cada,corpul a ruginit si-am ramas fara gesturi.aseaza-ma pe raft si uita-ma acolo.lasa timpul sa ma stearga si praful sa acopere ranile.chiar de va sapa in ele,macar voi stii ca n-ai fost tu acela.nu mai fi copil si nu te mai juca

Anunțuri