azi m-am trezit iar plangand. de data asta nici eu nu mai stiu de ce. sa fie oare ca nu te am asa cum vreau sau pt ca as putea sa am asa cum vreau si imi e prea frica?

intre noi nu sunt lipsuri sau neajunsuri. am avut suficient timp si destule traume incat sa ne zidim amandoi pereti imensi si solizi in jurul inimii.totul e atat de usor cu tine: tu ai prins sfoara pe care ti-am aruncat-o si acum tragi de ea cu atata meticulozitate incat pe fiecare caramida a zidului meu poti gasi cate o pata de sange, ba chiar si bucati din mine.imi place cum ai grija de mine..ai avut grija sa-mi julesti doar trupul de la gat in jos:ochii mei inca te pot vedea si suspina,urechile mele inca pot auzi „nu stiu,mai ai rabdare,ai avut atata”, obrajii mei inca mai pot sustine  lacrimi,fruntea mea inca mai poate blestema sarutul tau cald,iar buzele mele inca se mai stiu sa taca.esti atat de grijuliu cu mine…ma plimbi mereu plin ploaie ca sa nu ma vezi plangand.si eu sunt grijulie cu tine…credeai ca ma vezi zambind.

acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.cu tine e atat de usor.

Anunțuri