privesc in spatele pleoapelor reci.simt cu cerul noptii se sparge ca o oglinda,simpla oglinda manjita cu albastru si puncte albe.imi vine sa m-asez dreapta, cu mainile pe piept, intr-un pat de scanduri si flori.va spun cu buze mov”pa-pa,pe mai tarziu,ma duc s-o vizitez!” dar stiu ca va veti umple sufletul de lacrimi.stiu c-atatea nopti veti sonda tavanul de motive si sticle de raspunsuri. si se vor umple zilele de inertii si asteptaree s=or inflori in coltul ochilor dor si disperare si-mbratisari s-in piept si sarutari materne moartea.

asa ca pentru ei nu am sa plec, dar inca te mai astept

Anunțuri