imi e teama sa privesc si sa intreb, sa ating si sa revad. in calmul perfid al ignorantei mele , al schimbarilor ce refuz sa le petrec , imi era mai bine. dar m-am suit in caruselul asta prea colorat acum si as vrea sa ma dau pana la capat. stiu ca ar trebui sa ma arunc din mijlocul culorilor, din apogeul trairilor, gandurilor si sperantelor  ca sa se izbeasca si ele alaturi de mine intr-un amestec de oase sfaramate penetrand pielea si firicele vinete atarnand alene din muschi,pompand o ultima simtire.. dar.. mana ta intinsa dupa mine cu atata mila ma prinde de mijloc si sfarma coloana. raman inerta si tacuta in bratele tale privind intr-un verde trist si nebun.

Anunțuri