era o flacara ce ardea prea intens ca sa nu ne mistuie devreme. a inceput din ‘nautru, cat de previzibil, mi-a ars intai tot stomacul si acidul mi-a fugit in cap. a stat acolo o vreme topind neuronii mei intoxicati. sub cerul acesta nu vom incapea niciodata amandoi.asa ca ti-ai vomat asteptarile pe mine si m-ai stins. eu am ramas intacta pe afara si mistuita pe dinautru, iar tu ai sa arzi pana la capat in placeri carnale si amagiri tinere. iar eu voi privi doar putin intrigata moartea ta lenta si patetica. e trist caci eu stiu.tu nu vei arde pana la capat,iti va ramane doar gandirea nestinsa, asemenea unui bat de chibrit pe jumatate folosit, si-ti voi privi regretele. nimeni nu te va salva, caci tot vor vedea din  inflacararea ta un scop. de gura ta vei peiri.iar eu voi privi.

Anunțuri