am impaturit luna si am pus-o-n lapte ca sa se acreasca si sa se topeasca, sa-si imprime craterele pe paharul meu obosit. in mintile voastre si-ale noastre ,de carton, s-au intregit flori si aburi si-ati uitat sa ma-ntelegeti. piei albe prinse de picioare se adapa in mlastina.mi-e limba mov a plastilina si-ti zgarie sfarcul intarit prin somn.picur in dealurile paharului nostru purioul japonez al viselor mele pe care ti le insusesti cu atata usurinta si le-ngalbenesti. zatul verde al cafelei mi se prelinge pe labii si mi-l sufli inauntru ca sa ma poti zgaria atunci cand freci frustrarile in mine.

geamul asta se prelinge catre asflat in speranta unui viitor trecut.macar de-ati stii voi ca lumea mea este reala, strangulata in secunde si puf de papadie oare ati vorbi?se ascund zgomote in riduri si-au imbatranit salcamii.

Anunțuri