scrijelesc cu un gri anost inr-un perete nou. trag o linie cat de cat drepta pe verticala si suspin dupa un rosu. imi intep varful degetului si-mi pun clisei amprenta zamoasa, sa se stie ca sunt eu, uda, rosie, banala, haotica si putin fada pe margini. in fata mea incropesc o roaba. arunc in ea firimituri de sange coagulat, semn ca sunt tot eu, uda, rosie, banala, haotica si putin fada pe margini. ar vrea sa imping de roaba mea catre ceva, dar peretele se intalneste cu placa ruginita. mi-e greu sa concurez cu ceva atat de trainic. ma las pagubasa. ma trantesc cu spatele la perete si trantesc si creionul, semn ca ar fi vina lui. dar de fapt sunt eu.

mereu sunt eu. degeaba urlu in vis la ale mele 3 mame ca nu mai au grija de mine. sunt eu, uda, rosie, banala, haotica si putin fada pe margini. plina de zvac si clocotind la interior, tind sa ma risipesc inainte de un final. din mine nu iese nimic intens sau cel putin nu atat de intens cat e in interior.

daca ai putea sa te asezi in mine si nu pe mine, poate ai vedea de ce tip si plang. sau poate te-ai ineca in apatie si dorinta de evadare, in iubire si visare.

mocnit ard toate in afara mea.

Anunțuri