mai avem un suflet.ascuns,de rezerva,pierdut.prin mocheta,boiaua iute,printre palme si  tigari rulate.dar am plans atat de mult ca mi s-a scurs prin ochi,printre gene si rimelul vechi de 2 zile.speranta aia,visele alea,toate tulle’urile albe se tarasc acum pe un parchet ce nu-mi apartine,se incolaceste in jurul trepiedului si se lasa strivite de picioare. panglici lungi si visinii se chinuie sama acopere si sa m-alinte,sa m-aline. dar se trantesc violent peste alunite sangerande si dor. da buzna peste mine o melancolie alba,palida. as vrea sa mai fiu un cpoil plapand,sa nu deschid gura si sa am o iubire ca-n povesti