optional

mai avem un suflet.ascuns,de rezerva,pierdut.prin mocheta,boiaua iute,printre palme si  tigari rulate.dar am plans atat de mult ca mi s-a scurs prin ochi,printre gene si rimelul vechi de 2 zile.speranta aia,visele alea,toate tulle’urile albe se tarasc acum pe un parchet ce nu-mi apartine,se incolaceste in jurul trepiedului si se lasa strivite de picioare. panglici lungi si visinii se chinuie sama acopere si sa m-alinte,sa m-aline. dar se trantesc violent peste alunite sangerande si dor. da buzna peste mine o melancolie alba,palida. as vrea sa mai fiu un cpoil plapand,sa nu deschid gura si sa am o iubire ca-n povesti

“M.” dauneaza grav sanatatii tale si a celor din jur

de cand n-o mai visez moarta, trista,disperata , agata de mine , ci zambitoare si fericita, am uitat cum era viata cu ea.ma intreb ce fel de om putred in interior am ajuns. sunt furioasa cand ma trezesc dupa ce-am vazut-o zambind si-mi vine sa urlu la ea. am impresia ca m-a uitat si ca-i e bine fara mine.mi-e dor de teroarea cand ma zvracoleam epileptica si asudata de cosmaruri. adevarul este ca eu nu pot fi nicicum fericita,atata timp cat ea nu mai e.

dar ma trezesc uneori zambind in timp ce-mi odihnesc capul pe un piept dezgolit.atunci incep sa ma simt vinovata si ma gandesc la crampe,la tantari ce-si baga o trompa adanc pana in oase si sug orice din tine,doar viata ti-o lasa in corpul ofilit, ma gandesc la gunoiul care se prelinge prin ghenele de fier lasate in soare si-mi imaginez ca ma descompun si eu cu el, doar de dragul de a ma deprima. si cand imi dau seama ca nu-i corect fata de ochii verzi ce ma privesc ..e prea tarziu. sunt mereu acolo,intr-o vina continua,un vortex prafuit ce ma antreneaza si nu ma lasa. am renuntat la gandul de a ma sinucide.de fapt, nu stiu daca eu am renuntat la el sau el la mine,cert e ca pentru prima data in 9 ani nu mai e langa mine.nu stiu de ce si mi-e frica sa ma intreb.eu mereu caut raspunsuri.cand sunt aproape sa le gasesc ma prefac ca ma sperii si ma imbarlig singura. poate de fapt nu am nevoie de ele sau poate nu sunt suficient de buna sa le aflu, asa ca-mi neg singura acest drept. oare asta ma face mai buna?

nu stiu,draga mea.de fapt ce vroiam sa-ti spun este ca a murit cineva.un frate de-al tau. daca exista viata dupa moarte si l-ai luat la tine sa stii ca voi tare mahnita.randul meu cand vine?

Industrial party 3

Editia cu numarul 3 a serilor “Industrial Infection” va invita sa va imbatati din cocktailul special de industrial si metal. Cu un invitat care va aborda unele stiluri din metalul extrem , Underground devine din nou locul unde trebuie sa fii!

Daca vreti sa vedeti poze de la editiile trecute sau sa RSVP click here: http://www.facebook.com/#!/event.php?eid=131310736954803

industrial infection-no1

yuhu.ne-am mutat in iasi, ne place si facem party!

pentru ca nu puteam sa ma atin, joi, incepand cu ora 22 ma gasiti in underground-the pub. m-am gandit sa infestez si lumea din iasi cu muzica. detalii nu va dau, intrarea e libera, afisul mai jos. cum and enjoy!

da, ma uit la robotzi, asa ca sugi o ceapa!

i hate upc!

am scris ditai postul in care injuram in mod aproximativ coerent stalkerii mei de pe net, metalheadzii si electroheadzii, bucurestenii si lumea in general, p’aia cu caii lor si p’aia cu apocalipsa. si dupa aia venit upc’u si mi-a tras-o. fuck yaaaa!!!

eh.. acu’ ce sa faci? o sa va injur aproximativ incoerent, dar sistematic:

1. nu inteleg de ce va fute grija..intereseaza.. care este numele meu adevarat sau al surorii mele. adevarul este ca niciunul dintre voi, stalkeri mici si prapaditi nu veti avea ocazia sa ma strigati vreodata asa. ala este pentru apropiati, nu pt handicapti, inapti, idioti plictisiti si frustrati. and p.s. you’re all a bunch of terrible stalkers! adica, nici macar asta nu faceti ca lumea. am scris o data (de fapt de vreo 2 ori) pe blog numele meu adevarat, dar daca creierul vostru de strut nu va ajuta.. ce sa va fac. acum stati si gugaliti cu o cheama anorecsia. de parca ar conta! in schimb, in ceea ce o priveste pe sormea, daca incepeti sa inventati povesti despre ea, aveti MAAAAAAAAAAARE grija sa nu ajunga pe la urechiusele mele ca va rup cate un degetel si vi-l bag sistematic in cate o gaura si dupa aia va rup picioarele si le folosesc drept ciocan ca sa intre degetele cat mai adanc, pana cand se intalnesc toate undeva in mijlocul corpului vostru infect. (ok, nu e o pedeapsa chiar asa naspa, dar m-a amuzat imaginea.. vedeam asa un fel de floricia din degete plutind prin sange.so cuuuuuute – oricum, you’re dead.)

2. m-am super ultra giga..uber ..mega .. sictirit de metalistii retardati din bucurestiul asta care nu stiu altceva in afara de trash si gay metal. alcolici basinosi si burtosi care se cred mare don juani (a se citi cu j, nu cu h) care dupa ce ca nu stiu decat 3 trupe si cate o singura piesa de la fiecare , nici nu sunt in stare sa priceapa cand li se spune intr-un mod dragut fuck off, im not interested! bucurestiul asta este plin de aceleasi fete obosite, aceeasi labari tristi care se manisfesta la aceeasi piesa in fiecare miercuri,vineri si sambata de prea mult ani si n-ar vrea in ruptu capului sa mai asculte si altceva. ah da.. si care sunt fani inraiti ai unei trupe pt ca vin in romania. acum toata lumea asculta hatebreed.deci mor!

3. pt ca pun pariu ca toti stalkerii de la punctul 1 se intreaba acum de ce mai merg in hh si fire daca ii distretuiesc pe oamenii aia (nu toti, doar 99%, iar aia 1 % sunt ai mei 2-3 prieteni, restul, dont get fooled, i dispise you too) ,hai ca va mai arunc si voua cate o bucata veche de paine: pt ca nu am unde in alta parte sa imi misc curu din casa! in parc suntem toata ziua cu cainele, dar acolo nu pot sa-mi etalez fustitele si sunt mai mereu plina de noroi si nemachiata (so run motherfuckers and take pics ca aia din cancan!this is your chance!!suckers!) ,pt ca pe manele inca nu m-am dat sipt la gawfi am zis deja ca nu mai calc. desi ..recunosc, mi-am incalcat cuvantul si-am dat o tura pe la lux noctis asta iarna cu agatha. dar atmosfera era muuuult prea lame, prea multe falci pe jos si muzica prea de club A, asa ca am zis ca daca tot e sa ascultam rahaturi ,mai bine mergem undeva unde nu pute a punkisti si e bautura mai ieftina si ne-am mutat cururile (pe atunci grase) in alta bodega mai acatarii. am revenit insa, pt prima data in acel loc minunat mare cat dormitorul nostru, acum o luna, la Tanz die revolution. mi-am convins iubitul cu promisiuni de muzica true shit industrial(doar pe jumatate satisfacuta) si cu cateva rasete copioase legate de oamenii prezenti (120% kept). asa ca am mai mers si sambata aceasta. mai golut insa de data asta. n-au lipsit rasetele copioase si nici cometariile acute ale metalistilor inraiti de genul: asta nu-i industrial, asta-i house.. uite au si luminute (apropo.. batul ala fosforescent, l-a ros catelu, l-a spart, mare bafta ca nu l-a inghitit caci l-am pus pe frigider si rahatul ala din el a ros vopseaua ..mai mai sa-mi futa  faca o gaura in frigider. deci cah!) si altele! oricum, e de mers acolo. muzica mai variata, oamenii …oameni ca peste tot. oricum scena asta e un fel de private party (not my words, but liked them). dar va dau si un sfat: acolo pute in general a buda ecologicadupa 3 zile de festival ramasa fara hartie din prima , deci recomand furata batista bunicii, imbibata in muuuuult parfum si tinuta la indemana. de asemenea, aerul conditionat nu merge si sunt cam 40 de grade unde nu bate lumina. dimensiunile barului…cam 4 pe 6 metri. with that in mind you’re good to go!

and so am i. and so are you.so fuck off!

2.

it’s better to burn out than fade away….right?!?!

scrijelesc cu un gri anost inr-un perete nou. trag o linie cat de cat drepta pe verticala si suspin dupa un rosu. imi intep varful degetului si-mi pun clisei amprenta zamoasa, sa se stie ca sunt eu, uda, rosie, banala, haotica si putin fada pe margini. in fata mea incropesc o roaba. arunc in ea firimituri de sange coagulat, semn ca sunt tot eu, uda, rosie, banala, haotica si putin fada pe margini. ar vrea sa imping de roaba mea catre ceva, dar peretele se intalneste cu placa ruginita. mi-e greu sa concurez cu ceva atat de trainic. ma las pagubasa. ma trantesc cu spatele la perete si trantesc si creionul, semn ca ar fi vina lui. dar de fapt sunt eu.

mereu sunt eu. degeaba urlu in vis la ale mele 3 mame ca nu mai au grija de mine. sunt eu, uda, rosie, banala, haotica si putin fada pe margini. plina de zvac si clocotind la interior, tind sa ma risipesc inainte de un final. din mine nu iese nimic intens sau cel putin nu atat de intens cat e in interior.

daca ai putea sa te asezi in mine si nu pe mine, poate ai vedea de ce tip si plang. sau poate te-ai ineca in apatie si dorinta de evadare, in iubire si visare.

mocnit ard toate in afara mea.